Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta este un ordin religios catolic fondat de Sfantul Gerard în anul 1099 în Ierusalim. Este, ca atare, cel mai vechi ordin cavaleresc din lume care a supraviețuit pana in aceste vremuri.
În lunga sa istorie, Ordinul a deținut terenuri și a rezidat în Israelul de azi, Palestina, Cipru, Grecia, Italia și Malta. Cu toate acestea, astăzi, Ordinul de Malta nu mai deține aceste teritorii. Această situație unică a determinat pe unii să spună că Ordinul este „singura țară fără niciun teritoriu”. Deși nu este corect să numim Ordinul de Malta o „țară”, acesta trăiește ca o entitate suverană în conformitate cu dreptul internațional – cu propriul său guvern, legi, timbre și pașaport.
Dar cum s-a întâmplat acest lucru?
Ordinul a fost înființat în anul 1099 de Sfântul Gerard în Regatul Ierusalimului pentru a oferi îngrijire pelerinilor. Ordinul a primit ulterior recunoaștere papală în anul 1113. Această sarcină inițială de îngrijire a pelerinilor a fost urmată foarte curând de o altă sarcină – de a îngriji răniții și bolnavii, victime ale conflictelor armate. Pentru a garanta Ordinului independența necesară pentru o astfel de activitate, Suveranul Pontif, care constituia atunci sursa de lege, i-a acordat importante scutiri. Aceste scutiri, împreună cu prevederile dreptului feudal, au fost sursa suveranității funcționale pe care Ordinul a bucurat-o, fără întrerupere, până în prezent.
Dar ce s-a întâmplat cu teritoriul controlat de Ordin? După cucerirea insulei Rodos în 1310, Cavalerii au devenit cunoscuți sub numele de Cavalerii de Rodos. 220 de ani mai târziu, în 1530, împăratul Carol al V-lea a cedat Cavalerilor insula Malta. Insă, la sfârșitul lunii aprilie 1792, au început războaiele revoluționare franceze. Aceste războaie au condus la ocuparea franceză a unor părți din Italia și Germania, și astfel la răspândirea ideologiei revoluționare. În consecință, Ordinul a pierdut mult din terenurile sale din Europa.
Ulterior, după ce Malta a fost ocupată de Napoleon în 1798, Ordinul a părăsit insula, îndreptându-se spre Trieste, unde a primit azil politic. În timp ce Congresul de la Viena din 1815 a confirmat pierderea insulei Malta, după ce au locuit temporar în Messina și Catania, sediul Ordinului a fost mutat la Ferrara în 1826, iar apoi la Roma în 1834, unde este și în prezent.
Astăzi, cele două proprietăți principale ale Ordinului din Roma – Palatul Magistral și Vila Magistrală – au ambele statut extrateritorial. Cu toate acestea, extrateritorialitatea nu echivalează cu teritoriu suveran în conformitate cu dreptul internațional. Mai degrabă, având statut extrateritorial înseamnă că proprietatea, în timp ce se află fizic în limitele altei țări, nu este supusă legilor locale ale acelei țări – având practic același statut ca orice ambasadă din întreaga lume.
Cu toate acestea, în ciuda lipsei de teritoriu astăzi, Ordinul rămâne subiect al dreptului internațional, menținându-și suveranitatea funcțională prin relații diplomatice cu peste 100 de state, Uniunea Europeană, precum și statutul de observator permanent al Organizației Națiunilor Unite.

Pentru mai multe informații despre Ordinul Suveran de Malta, vă rugăm să vizitați: https://www.orderofmalta.int
Pentru a afla mai multe despre cele trei entități ale Ordinului Suveran de Malta din România, vă rugăm să vizitați: https://www.orderofmalta.int/contacts/europe/romania