Decembrie 1989 a fost luna care a marcat căderea comunismului în România.

Pentru prima dată după mulţi ani, România îşi deschidea graniţele şi îşi arăta şi faţa ascunsă: condiţiile deplorabile din casele de copii, căminele pentru vârstnici, spitale şi sărăcia generalizată. Voluntarii germani de la 𝙈𝙖𝙡𝙩𝙚𝙨𝙚𝙧 𝙃𝙞𝙡𝙛𝙨𝙙𝙞𝙚𝙣𝙨𝙩 𝘿𝙚𝙪𝙩𝙨𝙘𝙝𝙡𝙖𝙣𝙙 – 𝙈𝙃𝘿 şi-au dat seama imediat că România are nevoie de ajutor pe termen lung. Acesta a fost contextul în care au sosit în ţara noastră primii voluntari de la Serviciul de Ajutor Maltez din Germania, Austria şi Ungaria. Imediat după Crăciunul din 1989 a sosit primul transport umanitar la Timişoara, urmat de alte transporturi în diferite oraşe. Această acţiune amplă nu s-a putut realiza decât cu sprijinul mai multor voluntari din România, care au răspuns prompt iniţiativei 𝙈𝙃𝘿. Primii voluntari români au ajutat la organizarea transporturilor de ajutor umanitar, la descărcarea şi distribuirea lor, au intermediat relaţiile cu autorităţile locale. Un entuziasm general i-a cuprins pe toţi cei care s-au implicat în acele acţiuni. Satisfacţia de a putea ajuta, de a avea puterea de a genera o schimbare pozitivă, le-a dat curajul de a înfiinţa o asociaţie similară în România (sursa: 𝘄𝘄𝘄.𝗺𝗮𝗹𝘁𝗲𝘇.𝗿𝗼).

La data de 𝟭𝟭 𝗺𝗮𝗶 𝟭𝟵𝟵𝟭 se pun bazele, la Cluj-Napoca, Serviciului de Ajutor Maltez în România.

Astăzi, la 𝟯𝟰 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶 de la începerea oficială a activității în România, continuăm să ne dedicăm tuturor celor aflați în suferință și să sărbătorim împreună binele.

𝘛𝘶𝘪𝘵𝘪𝘰 𝘍𝘪𝘥𝘦𝘪 𝘦𝘵 𝘖𝘣𝘴𝘦𝘲𝘶𝘪𝘶𝘮 𝘗𝘢𝘶𝘱𝘦𝘳𝘶𝘮